Răspuns :

Petrutaelena2006id

Răspuns:

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

In opinia mea eu cred că lumea ar fi diferită față de acum.Poeziile și basmele scrise de Mihai Eminescu sunt pline de dragoste și înțelegere față de natură.In zilele noastre toți îi facem rău naturii aruncând deșeuri toxice sau emanând gaze toxice în aer.Acea dragoste ne lipsește tuturor deoarece în această pandemie de Coronavirud noi a trebuit să stăm la distanță ( 1 m distanță față de cealaltă persoană din apropierea noastră) și să purtăm masca care este ne protejează împotriva acestui virus ucigaș care ne ia persoane dragi noua cu fiecare zi care trece.Nu am mai putut respira mireasa florilor sau să ne întâlnim cu alte persoane.Daca ar fi trăit Mihai Eminescu ,el nu ar fi tăcut.El și-ar fi exprimat toate sentimentele pe care acesta le simte și ne-ar fi încurajat să fim uniți chiar daca trebuie sa stam la distanță.Dupa părerea mea el ar fi spus:,,Oameni dragi, trebuie sa fim uniți în aceste momente dificile pentru noi.Trebuie a din alaturi unii de alții chiar daca trebuie sa stam la distanță .Distanta socială nu este o limită,noi trebuie să ne sprijinim și să avem speranța că vom trece și de data asta peste aceasta pandemiei.Au mai fost pandemii virusuri poate mai puternice decât virusul actual dar am trecut cu bine de fiecare data.Nu trebuie sa va fie teamă."

.Incurajarile acestui poiet ar fi adus Romania la un alt nivel.

Poate nu am mai polua natura,copii s-ar bucura de frumusețile naturii și nu ar mai sta pe calculator atat de mult cum fac copii din ziua de azi.

In concluzie daca ar mai trăi Mihai Eminescu Romania ar mai fi evoluat spiritual.

Eu am paisprezece ani și sunt în clasa a VIII-a.

Sper că te-am ajutat!

Crinairinid

Răspuns:

Trecut-au anii si s-a implinit un secol de cand teiul din Copou asteapta sa-si revada omul ce l-a iubit candva... Cine sa fie oare omul miraculos, misterios, neinteles, dar iubit de natura? Da, eu stiu! Este Eminescu, poetul visarii, uitarii, melancoliei, iubirii fata de oameni si natura. Cantecele, izvoarele, stelele si freamatele de dor au fost descrise sublim.

A fost real, iubit, dar amagit si neinteles, un om unic pe care divinitatea l-a inzestrat cu o minte luminata mult prea destept pentru aceasta lume. A vazut istoria unui popor si a transcris-o in versuri. A inchinat naturii poezii ireale. A dedicat iubirii strofe nemuritoare. El, unicul, nemuritorul traieste in inimile romanilor care si-l amintesc asa: barbatul cu plete negre, ochi mari si rotunzi, buze senzuale, privire misterioasa, chip angelic, mustind de inteligenta, statura potrivita, slabut de fel, hotarat, aprig, dar si doborat de anumite tristeti pe care sufletul lui nu le-a putut duce.

Stau pe o banca in biblioteca. Vad chipul poetului ce troneaza pe un perete imens. Privesc insistent poza si-mi imaginez ca Eminescu e o fiinta reala cu care pot conversa. Imaginatia o ia razna si-mi incep dialogul:

-Poetule, as vrea sa inteleg nemurirea ta... Exista vreo explicatie?

- O, da! Desigur! Priveste in jurul tau. Admira natura, asculta suierul vantului, cantecul pasarilor, murmurul izvoarelor, zanganitul talangilor, gratia muntilor, dansul copacilor, munca furnicii, zborul vulturului si ia aminte la faptele omului...

-Dar tu este inegalabil...

-Nu! Eu am fost doar un om cu bune, cu rele. Nu mintea mea a dainuit, ci ceea ce am scris. Faceti si voi ca mine. Timpul se scurge, nemurirea ramane.

-Cat adevar!

Si vad din nou modestia poetului, indemnul lui pentru a nu lasa cuvintele sa se piarda in cele patru zari, deoarece nemurirea vine din scris: cartile, adevaratele comori ale unui popor.

Eminescu priveste tacut. Ramane ca un strajer acolo sus in tablou: ,,nemuritor si rece”. Eu, fiinta reala imi numar pasii prea grei, iar cu mintea prea incetosata ma gandesc ca Eminescu nu a fost un om, ci un zeu al literaturii romane.