Femeia aceasta, care trece prin umbre, această mamă fără de copii poartă-n
piept patru morminte...
Patru strigăte păşesc pragul aşteptării acesteia şi-n nopțile lungi o întreabă
pe rînd şi răspunde pe rînd femeia aceasta cu patru basmale negre pe frunte...
- Am venit, mamă, să-ți văd ochii...
Sînt, fiule, sînt ochii durerii. Două albii prin care s-au scurs lacrimi de
mamă...
Am venit, mamă, să-ți aud cuvintele...
Am numai patru cuvinte, fiule, numai patru cuvinte, în care vorbesc:
Mihai e cuvîntul, în care-mi strig bărbatul... Ion, Ştefan şi Teodor
cuvinte, în care vă strig pe voi, copiii mei...
Am venit, mamă, să-ți sărui mîinile...
Mîinile mele, fiule, mîinile mele, care nu vă mai cuprind şi nu vă mai
leagănă, care nu vă mai găsesc pe voi, doar pe voi...
Am venit, femeie, în urma feciorilor, să-ți aduc, femeie, grea veste
despre ei toți, despre moartea lor, a feciorilor noştri, femeie...
Bărbate, bărbate, adu-mi feciorii din moarte, adu-i pe braţele tale,
bărbate, adu-mi feciorii din moarte... dacă-i nevoie să zacă-n pămînt, din
neamul nostru să zacă, mă ia pe mine, bărbate, mă pune-n pămînt, să zac
trei nopți la rînd, pentru toți ei, feciorii mei...
Femeia, care se uită cum curge nisipul în clepsidre, această mamă fără de
copii...
Patru flăcări se-nalţă din inima acestei femei care caută prin cimitirele
lumii patru ani de naştere şi-un singur an al morţii...



1. Extrage din text și scrie fraza care exprimă sentimentul de dăruire totală a unei mame față de copiii săi.​