Răspuns:
soarele ardea ca un foc plin de viață ca dintr-o tabără, cerul era senin cu norișori pufoși ca vata de zahăr, era perfect, dar ce îmi lipsea mă plictiseam, tot gândindu-mă eu ce să fac îmi vine o idee, ce ar fi să merg la grădina zoologică nou deschisă, distanța nu era prea mare 5Km de casă.M-am urcat pe bicicletă și am pornit drumeția prin pădurice nerăbdător/re să văd fiarele din cuști, drumul meu a fost foarte liniștit păsărele ce cântau voios, bucurându-se și ele de vremea frumoasă, ajums/ă la zoo rămân uimit/ă nu știam la ce să mă opresc prima dată, păunul m-a umit o combinație uimitoare de culori mai ceva ca un curcubeu după ploaie, de leu n-am avut cuvinte o fiară de nedescris cu o coamă deasă și mare era cel mai mândru dintre lei,dar nici un animal nu părea fericit le lipsea sălbăticia lor, se citea tristețea pe ei, voiau și ei să fie liberi ca pasărea cerului, dar așa a evoluat omul, eu aș desființa anumite gradinii zoo deorece nu merită acele animale să mănânce când dorește stăpânul, deaceea sunt animale sălbatice ele trebuie să fie independente, ei trebuie să fie propriul lor șef, nu să-i domine omul.
