Răspuns:
Într-o frumoasă zi de octombrie, am venit în vizită la bunici împreună cu părinții mei. Bunica a întins masa plină de bunătăți, ca de obicei, și bunicul îmi spunea din nou una dintre poveștile sale de pe vremea când era de vârstă cu mine. Mi-a povestit despre pădurea din spatele casei lor și despre cum, atunci când era cam cu un an sau doi mai mare decât eram eu în acel moment, împreună cu fratele său, s-a adâncit în adâncurile codrului pentru a găsi o clădire care se aseamăna cu ceea ce cei de vârsta mea ar spune ca este o cabană, mânat de curiozitata născută din pricina poveștilor ce o făcuse renumită în sat. Se spunea despre această căbănuță că este bântuită de spiritele unor adolescenți dar, bunicul, cu o urmă de dezamăgire, mi-a spus că nu a găsit nimic în ea decât mobila veche și dărăpănată, o grămadă de șobolani și pânză de păianjen.
După povestea lui, deși plină de dezamăgire, în sufletul meu s-a aprins dorința de a găsi calana. Am stat ce am stat pe gânduri dar, dorința s-a dovedit câștigătoare așa că, împreună cu un vecin de-a bunicilor, vârstă mea, cu care m-am împrietenit în verile petrecute la bunici, am plecat în căutarea cabanei.
Ne-am afundat bine în pădure, am traversat un luminiș, am întrat iarăși în întunecimea pădurii, iar apoi, când am rămas fără nădejdea de a mai găsii ceva înafara copacilor care arătau identic am văzut-o. O mică și dărăpănată căsuță cu terasă, învăluită într-un aer de mister, se ivi printre copaci.
Ajunși la intrarea, observăm ca ușa era deschisă. Intrăm și dăm fix peste ce mi-a spus bunicul ca am sa găsesc, dar am constatat să colindăm încăperile în căutarea a ceva mai mult decât mobila veche și pânza de păianjeni care împânzeau toată cabana. Totul părea fără folos așa ne-am decis să ne întoarcem dar, spre surprinderea noastră, ușa de la intrare era închisă, deși niciunul dintre noi nu a închis-o. Am început să ne panicăm văzând ca ușa s-a blocat, încercările noaste de a o deschide fiind zadarnice .
Din senin ceva mă atinge pe picior, iar eu, ne mai punând de spaimă leșin. Când m-am trezit mă văd întins pe canapeaua din sufrageria bunicilor avându-i alături pe bunicul și vecinul care, după spusele lui, m-a cărat cu greu pentru a mă aduce acasă. Se pare că ceea ce m-a speriat atât de tare a fost doar un șobolan curios, ușa fusese trântită de vânt, acesta fiind motivul pentru care am rămas blocați iar, prietenul meu a reușit sa ne scoată cu greu de acolo printr-un geam spart.
De atunci am evitat orice clădire veche sau părăsită și orice loc straniu care îmi apărea în cale.
Sper că ți-am am fost de ajutor!
