Răspuns:
Explicație:
Carpaţii Meridionali
Carpaţii Meridionali sunt limitaţi spre est de Valea Prahovei, spre vest, de un culoar depresionar (Culoarul Timiş-Cerna), iar spre nord şi sud, de regiuni deluroase.
Carpaţii Meridionali reprezintă cel mai masiv şi mai înalt sector al Carpaţilor din ţara noastră. Faţă de celelalte două ramuri ale Carpaţilor (care au o orientare generală nord-sud), Carpaţii Meridionali sunt orientaţi pe direcţia est-vest.
Relieful Carpaţilor Meridionali se aseamănă, pe cele mai mari înălţimi, cu al Munţilor Alpi, fapt pentru care au fost denumiţi şi Alpii Transilvaniei.
Principalele caracteristici ale reliefului Carpaţilor Meridionali sunt:
– au cele mai mari altitudini din sectorul românesc al Carpaţilor , culminând în multe locuri la înălţimi ce depăşesc 2500 m; cele mai înalte vârfuri sunt: Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m).
– în alcătuirea Carpaţilor Meridionali predomină rocile dure (şisturi cristaline, îndeosebi), dând un aspect masiv reliefului.
– pe creştetele cele mai înalte ale munţilor există un relief care a rezultat în urma acţiunii de eroziune a gheţarilor din timpul epocii glaciare; formele de relief principale sunt: circurile glaciare şi văile glaciare.
– masivitatea remarcabilă şi fragmentarea redusă sunt puse în evidenţă de numărul mic de depresiuni; există, de asemenea, doar două văi transversale (Jiu şi Olt), care fragmentează sectorul meridional al Carpaţilor.
Carpaţii Occidentali
Carpaţii Occidentali se află situaţi în partea de vest (occidentală) a Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Aceştia sunt cuprinşi între Valea Dunării (în sud) şi Valea Someşului (în nord).
Principalele caracteristici specifice ale reliefului sunt următoarele:
– altitudinile mai coborâte decât decât ale celorlalte două ramuri carpatice, care abia depăşesc, în cele mai înalte vârfuri, 1800 m.
– substratul petrografic mai diversificat.
– aspectul discontinuu, fiind întrerupţi de văile Mureşului, Timişului şi multe altele.Carpaţii Meridionali
Carpaţii Meridionali sunt limitaţi spre est de Valea Prahovei, spre vest, de un culoar depresionar (Culoarul Timiş-Cerna), iar spre nord şi sud, de regiuni deluroase.
Carpaţii Meridionali reprezintă cel mai masiv şi mai înalt sector al Carpaţilor din ţara noastră. Faţă de celelalte două ramuri ale Carpaţilor (care au o orientare generală nord-sud), Carpaţii Meridionali sunt orientaţi pe direcţia est-vest.
Relieful Carpaţilor Meridionali se aseamănă, pe cele mai mari înălţimi, cu al Munţilor Alpi, fapt pentru care au fost denumiţi şi Alpii Transilvaniei.
Principalele caracteristici ale reliefului Carpaţilor Meridionali sunt:
– au cele mai mari altitudini din sectorul românesc al Carpaţilor , culminând în multe locuri la înălţimi ce depăşesc 2500 m; cele mai înalte vârfuri sunt: Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m).
– în alcătuirea Carpaţilor Meridionali predomină rocile dure (şisturi cristaline, îndeosebi), dând un aspect masiv reliefului.
– pe creştetele cele mai înalte ale munţilor există un relief care a rezultat în urma acţiunii de eroziune a gheţarilor din timpul epocii glaciare; formele de relief principale sunt: circurile glaciare şi văile glaciare.
– masivitatea remarcabilă şi fragmentarea redusă sunt puse în evidenţă de numărul mic de depresiuni; există, de asemenea, doar două văi transversale (Jiu şi Olt), care fragmentează sectorul meridional al Carpaţilor.
Carpaţii Occidentali
Carpaţii Occidentali se află situaţi în partea de vest (occidentală) a Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Aceştia sunt cuprinşi între Valea Dunării (în sud) şi Valea Someşului (în nord).
Principalele caracteristici specifice ale reliefului sunt următoarele:
– altitudinile mai coborâte decât decât ale celorlalte două ramuri carpatice, care abia depăşesc, în cele mai înalte vârfuri, 1800 m.
– substratul petrografic mai diversificat.
– aspectul discontinuu, fiind întrerupţi de văile Mureşului, Timişului şi multe altele.
