Răspuns:
Într-o zi de vară stăteam pe o banca, mâncam biscuiți și citeam o carte foarte interesantă.
Eram atât de prinsă în poveste, încât nu am observat când a venit un necunoscut și s-a așezat lângă mine întrebându-mă cu bucurie despre carte.
Am început să îi explic că este o carte despre pirati ce se numea "Toate pânzele sus!". Am afalat că și el a citit această carte, așa ca după niște schimburi de păreri pe care le-am avut despre poveste am început sa ne jucam.
Ne-am imaginat că eram pirați pe o corabie si navigam departe spre tara de foc, un loc care nu seamana deloc cu numele sau. Era destul de frig și era nisip uscat peste tot, iar soarele nu se prea zarea.
Am început să alergăm pe nisip cu niste crengi de la copaci si să ne cațaram pe tobogan, pe leagane si pe acoperisele casutelor din parc imaginându-ne o lupta zdravana cu pirati din cartea pe care o citeam.
Încet, incet băiatul a devenit nu doar un cunoscut ba chiar un prieten cu care ma puteam distra pe rupte. Dar tatal sau l-a strigat, iar el a plecat lasand in urma sa un val de tristete in inima mea si o frica imiensa ca sunt sanse sa nu il mai vad vreodat.
