Răspuns:
Prima parte începe cu capitolul „Spre mânăstiri”. De la bun început, Hogaș învață cititorul faptul că mersul pe jos este singura modalitate de transport care permite călătorului să observe pe îndelete tot ceea ce dorește să vadă. Astfel, acesta pornește la drum, împreună cu un prieten (de la Piatra până la Dorna). Cei doi ajung la o casă albă, pe prispa căreia dormeau gospodarul şi soția acestuia. Hogaș povestește cum a ridicat plapuma de pe nasul gospodarului, cerând indicații referitoare la drum. După răspunsul scurt al gospodarului, cei doi pornesc mai departe, și întâlnesc un preot (cunoștință a scriitorului), însoţit de un ţăran care era ajutor de primar al comunei sale. Apoi, cei doi tovarăși pornesc spre Almaş, unde poposesc la un schit de călugăriţe. Călăuza lor, maica Filofteia, părea a se deplasa zburând, însoţită de cruci mari şi mătănii către răsărit. Seara, călătorii ajung la mânăstirea Horaiţa, de unde pleacă a doua zi de dimineaţă spre mânăstirea Văratic.
Prima povestire din cea de-a doua parte a lucrării „Pe drumuri de munte” se numește „Floricica”. Plecând de la Piatra, Hogaș merse vreo trei ore, ajungând la casa unde locuia un vechi prieten de-al său, însurat cu Floricica. Hogaș nutrea sentimente față de Floricica, însă nu le exprimase niciodată în cuvinte, iar respectul față de prietenul său îl oprea de la a le da vreodată glas. Viitorul soț al surorii fetei, pe nume Georges, a fost îndelung observat și analizat de autor, care detesta franțuzirea numelor românești. A doua zi de dimineață, drumul autorului continuă.
