Ziua 1 a Creației (Genesa 1.1-5)
Dumnezeu a creat cerurile și pământul. „Cerurile" se referă la tot ceea ce este deasupra pământului, spațiul cosmic. Pământul e creat, dar nu e configurat într-un mod specific, cu toate că apa e prezentă. Apoi Dumnezeu, cu cuvântul Lui, face să existe lumina. Apoi desparte lumina de întuneric și numește lumina „zi", iar întunericul „noapte". Această lucrare creatoare are loc de seara până dimineața – ziua întâi.
Ziua a 2-a a Creației (Genesa 1.6-8)
Dumnezeu creează cerul. Cerul constituie o barieră între apa de pe suprafața pământului și umezeala din aer. De acum pământul va avea atmosferă. Această lucrare de creație se petrece într-o zi.
Ziua a 3-a a Creației (Genesa 1.9-13)
Dumnezeu creează uscatul. Continentele și insulele sunt deasupra apei. Corpurile mari de apă sunt numite „mări", iar uscatul e numit „pământ". Dumnezeu declară că toate aceste lucruri sunt bune.
Dumnezeu creează viața vegetală, cuprinzând atât plantele mari, cât și cele mici. Creează această viață în așa fel încât să se poată autosusține; plantele au capacitatea de a se reproduce. Plantele au fost create în mare diversitate (multe „soiuri"). Pământul era verde, abundând de vegetație. Dumnezeu declară că și această lucrare e bună. Această lucrare de creație durează o zi.
Ziua a 4-a a Creației (Genesa 1.14-19)
Dumnezeu creează toate stelele și corpurile cerești. Mișcarea acestora îl va ajuta pe om să urmărească cursul timpului. Două corpuri cerești mărețe sunt create în legătură cu pământul. Primul e Soarele, care e sursa primară de lumină, și Luna, care reflectă lumina Soarelui. Mișcarea acestor corpuri cerești va distinge ziua de noapte. Și lucrarea aceasta e declarată bună de Dumnezeu. Această lucrare de creație durează o zi.
Ziua a 5-a a Creației (Genesa 1.20-23)
Dumnezeu creează toată viața acvatică. Orice tip de viață existentă în apă e creată în acest moment. Dumnezeu creează, de asemenea, toate păsările. Limbajul folosit ne permite să credem că Dumnezeu a creat tot atunci și insectele care zboară (sau, dacă nu, ele au fost create în ziua a șasea). Toate aceste creaturi sunt create cu capacitatea de a-și perpetua specia prin reproducere. Creaturile aduse în ființă în Ziua a 5-a sunt primele creaturi binecuvântate de Dumnezeu. Dumnezeu declară această lucrare bună, și se petrece în decurs de o zi.
Ziua a 6-a a Creației (Genesa 1.24-31)
Dumnezeu aduce în ființă toate creaturile care trăiesc pe uscat. Acestea includ orice fel de creaturi care nu sunt incluse în zilele precedente și omul. Dumnezeu declară că această lucrare e bună.
Apoi Dumnezeu Se sfătuiește cu sine Însuși: „Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.»" (Genesa 1.26) Aceasta nu e o revelare explicită a Trinității, dar face parte din temelia acestui lucru, de vreme ce Dumnezeu revelează un „Noi" în cadrul Dumnezeirii. Dumnezeu îl întocmește pe om, și omul e făcut după chipul lui Dumnezeu (atât bărbatul, cât și femeia poartă acest chip) și e special, mai presus de toate celelalte creaturi. Pentru a evidenția acest lucru, Dumnezeu îl pune pe om în poziție de autoritate asupra pământului și asupra tuturor celorlalte creaturi. Dumnezeu îl binecuvântează pe om și îi poruncește să se înmulțească și să umple pământul și să-l supună (să-l aducă sub administrarea dreaptă a omului, așa cum e autorizat de Dumnezeu). Dumnezeu anunță că omul și toate celelalte creaturi trebuie să mănânce doar plante. Dumnezeu nu va anula această restricție alimentară până în Genesa 9.3-4.
Lucrarea creatoare a lui Dumnezeu e finalizată la sfârșitul celei de-a șasea zile. Întregul Univers în toată frumusețea și perfecțiunea lui a fost întocmit pe deplin în șase zile literale consecutive de 24 de ore. La încheierea creației Sale, Dumnezeu declară despre ea că e foarte bună.
Ziua a 7-a a Creației (Genesa 2.1-3)
Dumnezeu Se odihnește. Acest lucru nu indică în niciun fel că Dumnezeu era obosit de efortul Lui creator, ci denotă faptul că creația e finalizată. Mai mult, Dumnezeu stabilește un model de o zi din șapte de odihnă. Ținerea acestei zile va fi mai târziu o trăsătură distinctivă a poporului ales al lui Dumnezeu (Exodul 20.8-11).
