Era noapte. Veneam din oraș dupa o seara lunga cu colegii in oras.. Negrul intens al noptii si sunetele aproape inexistente ma copleșeau. Mergeam pe o strada îngusta aflata printre blocurile orașului.
Tocmai dădeam colțul la casa doamnei Maria. Deodata, ma gasesc inconjurat de caini. Îmi era frica. Pot zice ca tremurau oasele din mine. imi dau seama că trebuie sa fac ceva. Îmi venise o idee pe care o văzusem pe TV mai demult. Nu a mers. Încerc alta tactica. Nici aceea. Cainii inaintau incet. Aceștia erau de mărime medie. cum păseau incet cu labele lor murdare, îsi aratau din ce in ce mai mult coltii ascutiti si murdari.
Am inceput sa fug, dar fara succes. Caini erau prea rapizi. Ma aflam la 5 strazi departe de a mea. Rămasesem fara optiuni. Dintr-o dată, din întuneric, un caine imens apare. Am crezut ca acesta imi este sfarsitul. Ce sa întamplat, nu am crezut ca voi mai vede vreodată. Caine era de un alb superb. Cu blana ca de catifea si curata ca lacrima. Cainele i-a atacat pe ceilalți predători si debea daca au scapat cu viața. Cand a terminat cu ceilalti caini, a disparut dinou in întuneric.
Nu voi uita aceasta intamplare niciodata
