Era o zi de mai, iar eu impreuna cu colegii mei nu mai puteam astepta clopotelul de final de ora.
Din moment ce era penultima ora, noi eram deja obositi psihic deoarece am avut o teza grea in acea zi.
Cand profesorul termina de scris la tabla lectia, acesta pune creta pe suportul de la marginea tablei, insa aceasta cade fara niciun fel de motiv. Dintr.odata toate pixurile si caietele noastre incep sa se miste din ce in ce mai tare. Cu totii eram speriati din cauza faptului ca nu stiam ce se intampla. Deodata, se aude o voce din boxele amplasate in fiecare clasa care ne spune sa ne adapostim sub banci pana cand se opreste acest cutremur. Din fericire acesta nu a durat foarte mult pana cand urma sa se termine.
Din momentul in care s.a terminat pana in momentul in care am fost ghidati in curtea scolii, am auzit numai tipete si panica printre holurile scolii, cat timp profesorii incercau sa ne calmeze.
Intr.un final am reusit sa scapam teferi, si niciun elev sau profesor n.a fost ranit, insa clasele au fost deteriorate, asadar s.a anulat ultima ora pentru a se putea reface scoala.
Era o seară de vară, m-am gândit să ies împreună cu niște prieteni apropiați să descoperim "ruinele" unei fabrici abandonate. Auzisem mituri că ar fi bântuită și că s-ar auzi strigătele unor foști muncitori. Așa că, cum am fost cu toți curioși, am mers să vedem ce este. Când am ajuns acolo, am întrat să le observăm mai bine, îmi era puțin frică din cauza zvonurilor, dar curiozitatea mea era peste nivelul fricii. Și ce să vezi, ce mai întâmplare, un prieten din grupul nostru s-a hotărât pe ascuns, să ne sperie! Ce mai sperietură! Am înțepenit pentru un moment, dar după am început să râdem împreună de această fază. Încă o întâmplare cu prietenii mei valoroși a fost adăugată la cutia de amintiri din sufletul meu.
