Clubul Iacobinilor a fost o grupare politică radicală din timpul Revoluției Franceze. Ea își trage numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în franceză rue Saint-Jacques), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; Clubul Iacobinilor își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș.
timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790, a devenit dominantă între 1792 și 1794. În această perioadă, adjectivul „iacobin” a ajuns să însemne „partizan al politicii Comitetului de Salvare Publică”. La sfârșitul lui 1793, clubul colabora cu circa 6.000 de societăți de același tip în toată Franța. Căderea lui Robespierre a marcat sfârșitul exercitării rolului politic de către club și a antrenat dizolvarea sa în noiembrie 1794.
Din această epocă, numele și adjectivul au început să desemneze un politician ostil oricărei idei de slăbire sau de dezmembrare a statului.[1]
Istoria Clubului Iacobinilor poate fi împărțită în trei perioade, pe care Michelet le-a caracterizat după figurile cele mai reprezentative: „A existat iacobinismul primitiv, parlamentar și nobiliar, al lui Duport, Barnave și Lameth, cel care avea l-a ucis pe Mirabeau. A existat iacobinismul ziariștilor republicani, orleaniști, Brissot, Laclos etc., în care dominant a fost Robespierre. În cele din urmă,... iacobinismul de la 1793, cel al lui Couthon, Saint-Just, Dumas etc...”[2]
Explicație:
depinde de ce vrei sa scrii . Sper ca te-am ajutat! baftă!Sper ca la asta te-ai referit !✌
