Aspecte generale.Lemnul este un material natural, uşor de prelucrat, cu aspectplăcut şi a fost folosit din cele mai vechi timpuri în construcţii declădiri şi lucrări inginereşti, construcţii navale etc. Dacă materialullemnos este păstrat în mediu uscat sau în apă, acesta are odurabilitate acceptabilă; la variaţii de umiditate naturală, lemnul sedistruge foarte repede, ca urmare a acţiunii unor factori fizici şibiologici. Cel mai important defect al lemnului îl constituie rezistenţala foc redusă.Structura lemnului.Lemnul este un material format preponderent din substanţe denatură organică (aproximativ 99%), cu textura fibroasă şi prezintăanizotropie a caracteristicilor fizico-mecanice.Produsele din lemn pentru construcţii se realizează în majoritatedin cilindrul lemnos al arborilor.Structurile chimice ale lemnului iau naştere ca urmare a asimilaţieiclorofiliene, fenomen ce se realizează în frunze sub acţiunea radiaţieisolare şi în prezenţa clorofilei, cu rol de catalizator, permiţânddioxidului de carbon să reacţioneze cu apa şi să formeze aldehidaformică, ce polimerizează în hexoze, care la rândul lor dau prinpolicondensare hidraţi de carbon. Dintre hidraţi, cei mai importanţisunt amidonul şi celuloza.Celuloza prezintă o structură ordonată, iar prin legăturile ce sestabilesc între molecule, iau naştere formaţiuni alungite “fibrele” caresunt constituentul principal al celulelor lemnului. Prin îmbătrânireacelulozei se formează lignina - cu structura amorfă şi cu rezistenţemecanice mari.Constituenţii chimici se organizează în ţesuturi; dintre acesteaunele nu se modifică în timp - ţesuturi moarte, altele îşi păstreazăactivitatea la nivel celular - ţesuturi de parenchimimportantă, reprezentând până la 85% din volumul total şi estefolosit cu precădere la obţinerea materialelor din lemn pentru construcții.
