Bombardamentele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki au condus la capitularea Japoniei și au schimbat modul în care lumea privește războiul și relațiile internaționale.
Istoria secolului al XX-lea ne ilustrează capacitatea impresionantă a umanității de a progresa științific și tehnologic, evoluție ce este și astăzi un factor al interconectivității și al interdependenței tot mai dezvoltate ce caracterizează scena internațională sub fenomenul globalizării. Totuși, același progres tehnologic a permis oamenilor să apeleze la forme tot mai avansate și mai agresive de coerciție, iar în contextul războiului, consecințele au fost catastrofale.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) poate fi interpretat drept colapsul potențialului militar al Axei Roma-Berlin-Tokyo, marcat de capitularea Germaniei naziste în data de 9 mai 1945, iar odată încheiat războiul în Europa, atenția Puterilor Aliate s-a concentrat asupra ultimului combatant, Imperiul Japonez.
Istoria Războiului din Pacific (1937-1945) este una de o brutalitate înfiorătoare, unele evenimente din timpul războiului având impact și astăzi asupra scenei internaționale. Printre acestea, probabil cele mai cunoscute publicului sunt cele două atacuri nucleare asupra Japoniei din luna august a anului 1945, asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki. Probabil, întrebarea cea mai frecvent întâlnită, legată de aceste două tragedii, este: „De ce au atacat americanii două orașe japoneze într-o formă atât de distructivă, făcând victime atât în rândul copiilor, al femeilor, al bătrânilor, al tuturor acestor persoane neajutorate, nevinovate de agresiunea japoneză?”
