Răspuns:
VÂRCA CONTRADICȚIILOR Naratorul povestește despre viața ei cu cei trei copii ai săi într-un apartament larg deschis tuturor prietenilor lor. După Grégoire vine Charlotte, care va avea în curând șaisprezece ani. Are o înălțime medie și cred că nu va crește mai înalt. Are cea mai frumoasă venie din lume. Când l-am cunoscut pe Jean-Pierre, i-am iubit atât de mult ochii, încât am vrut să mă pierd în culoarea lor. M-am uitat la ei până când am fost fascinat de ei (...). Grégoire are aceiași ochi ca tatăl său. Cele din Charlotte sunt și mai frumoase. Dacă Charlotte ar vrea să aibă grijă de ea, ar fi frumoasă. Dar nu-i pasă. Câteva zile arată ca un vagabond. Cu cât hainele sunt mai încrețite, rupte, prăbușite, murdare, cu atât le plac mai mult. Pantofii lui sunt încă uzați. Își schimbă hainele noi, când le are, cu hainele vechi ale prietenilor ei. Ea tinde să se îngrașe. Este poezia și fantezia în sine. Iubește meditația, dar nu este un secret. Ea inventează, creează. Are gust pentru cuvinte. Dacă dă peste un cuvânt pe care nu-l știe, caută imediat semnificația acestuia. Când avea șapte ani, îi plăcea în mod special cuvântul „curriculum vitae”. Așa că într-o zi și-a făcut propriul curriculum vitae: „Numele meu este Marie-Antoinette. Am ucis Republica Franceză. Semn: IDOL »Nu este deloc nebună. Are chiar un echilibru uimitor. Lucrează normal, uneori bine. Intră a doua (...) În cele din urmă vine Dorothée, care va avea paisprezece ani în câteva zile. Len brown ca mine. Părul blond și ondulat, corpul subțire. Sportiv, curat, riguros, îngrijit, fermecător, excelent student. Intră în al treilea rând (Marie Cardinal, La Clé sur la porte)
