ştiinţă – sistem care studiază și cercetează fenomenele naturale, sociale și artificiale.
savant – persoană care are cunoștințe vaste în domeniul de știință.
simpozion – discuție științifică de actualitate, purtată de câțiva vorbitori cu participarea publicului.
laborator – încăpere în care sunt amplasate instalații, aparate și instrumente pentru cercetări, lucrări practice, prepararea unor substanțe etc.
ştiinţific – tot ce aparține științei.
invenţie – realizare care nu a mai fost cunoscută până la momentul fondării/descoperirii ei.
raţionalizare – organizare a unei activități după normele și principiile logice.
ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I. 1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre
SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.
SIMPOZIÓN, simpozioane, s. n. 1. (În Antichitate) Continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și discuții variate. 2. Discuție organizată, pe baza unor scurte expuneri asupra unei teme literare, filosofice, științifice etc. de actualitate, purtate de câțiva vorbitori în fața și cu participarea publicului. [Pr.: -zi-on. – Acc. și: simpózion] – Din ngr. simpósion, germ. Symposion
LABORATÓR, laboratoare, s. n. Local sau încăpere prevăzută cu instalații speciale, aparate și instrumente pentru experiențe științifice și lucrări practice în domeniul științelor experimentale sau aplicate. [Var.: (înv.) laboratóriu s. n.] – Din germ. Laboratorium, fr. laboratoire.
INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci; (concr.) obiect, sistem tehnic etc. inventat.
RAȚIONALIZÁRE, raționalizări, s. f. Acțiunea de a raționaliza și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. raționaliza.
