Răspuns :
Curând din pricina unei boli necruțătoare soțul d-nei Cornelia a decedat,lăsând în urmă 2 copii orfani de tata.In una din zile Cornelia ajungand in fata unei biserici intra suparata zicând ...Doamne mi-ai răpit tot ,mi-ai luat lumina ochiilor,unde ai fost cand aveam mai mare nevoie de tine?unde erai cand ma rugam tie sa te induri de suferiinta familiei mele?Mi-am pus toate sperantele in tine,cum as putea sa mai cred doamne?Trista si abatuta văduva Cornelia se închină și apoi iese din casa domnului cu sufletul trist,convinsă că dumnezeu-l in care a crezut si la care s-a rugat cu atata sarguiinta nu i-a raspuns rugaciunilor ei.După un timp fata cea mare a doamnei Cornelia isi visează tatăl ,care îi spune că este bine si ca nu mai are dureri,si să-i transmită mamei ca bunul D-zeu i-a ascultat toate rugile si s-a îndurat de suferinta lui luandu-l langa el si dand-i cel mai bun loc din rai.Iar tu fata mea ai grija de mama ta si de fratele tau asa cum as fi avut eu,D-zeu te-a înzestrat cu răbdare și multă iubire.A doua zi dimineata fata cea mare ii povestește visul cu tatăl ei mamei sale.Auzind toate acestea doamna Cornelia fuge repede la biserica ,aprinde o lumânare si incepe a se ruga,spunând iarta-ma doamne am păcatuit cu gândul ,crezând că ne-ai abandonat în momentele de cumpănă însă tu ai ascultat ruga mea si te-ai îndurat de el scapand-ul de dureri.Am fost o egoistă crezând asa ceva,iarta-ma doamne..Mai poti completa si tu cate putin pe alocuri daca te inspira.Sper ca te-am ajutat.