Răspuns:
Din text reies mai degrabă deosebirile dintre cei doi băieți:
– spre deosebire de prietenul său, Stardi este extrem de grijuliu cu cărțile, care arată ca noi:
„Ce bine şi le păstrează! N-a prăpădit nici una măcar, din cărţile pe care a învăţat; le are pe toate şi eu nu mai am nici una! Ce rău îmi pare că le-am rupt!”
„s-ar zice că sunt noi”
– între copii este o diferență de vârstă de un an:
„este numai cu un an mai mare decat mine”
– Stardi este serios ca un om mare, ceea ce îl miră pe prietenul său, de unde deducem că povestitorul avea un caracter diferit:
„nu-mi vine să glumesc cu Stardi, cum glumesc cu ceilalţi camarazi ai mei”
„mi-a zis la revedere cu multă seriozitate [...] era cât p-aci să-i răspund ca unui om mare”
„Nu mi-a arătat nici o jucărie, n-a râs, nici n-a zâmbit măcar odată şi tot nu mi-a fost urât, şi am rămas bucuros la el.”
Sunt și câteva asemănări pe care le putem deduce din text:
– în momentul povestirii, amândoi copii apreciază cărțile și biblioteca:
„un dulapior frumos de nuc”
„Păcat, zău, că n-am ştiut şi eu să mi le păstrez pe ale mele!”
– sunt de vârste apropiate și se înțeleg bine:
„este numai cu un an mai mare decat mine”
„am stat o ora la el, acasa [...] şi tot nu mi-a fost urât, şi am rămas bucuros la el”
– amândoi băieții se înțeleg bine cu părinții lor:
Tatăl lui Stardi îi sprijină pasiunea pentru cărți și este mândru de fiul său. Tatăl povestitorului este atent la confesiunile fiului său, lămurindu-l cu privire la nedumeririle pe care le are.
– băieții locuiesc aproape de școală:
„Casa lui este aproape, peste drum de şcoală.”
