Răspuns :
Răspuns:
Viziunea romantica este data de tema, motive de interferenta speciilor: meditatie, cu elemente de idila si elegie. Tema iubirii apare in relatie cu natura, pentru ca natura incadreaza sentimentele eului. Poezia ,,Floare -albastra" apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace, prezenta si in alte poezii: ,,Sara pe deal". ,,Dorinta", ,,Lacul". Titlul anunta un motiv romantic pre[...]
DOWNLOAD REFERAT
Preview referat: Romantismul - Floare-albastra
Viziunea romantica este data de tema, motive de interferenta speciilor: meditatie, cu elemente de idila si elegie. Tema iubirii apare in relatie cu natura, pentru ca natura incadreaza sentimentele eului. Poezia ,,Floare -albastra" apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace, prezenta si in alte poezii: ,,Sara pe deal". ,,Dorinta", ,,Lacul". Titlul anunta un motiv romantic prezent in operele lui Novalis si Leopardi. La acestia motivul florii albastre simboliza aspiratia spre infinit.
Se metamorfozeaza luand chipul iubitei si devine simbol al iubirii ideale, al aspiratiei catre o fericire ideala. In opera eminesciana motivul apare si in alte texte: ,,Calin (file din poveste), ,,Sarmanul Dionis", Floare-albastra" si dobandeste semnificatii diferite: este element al decorului, avand functie ornamentala si sugerand ideea de frumusete vegetala (in ,,Sarmanul Dionis"), este obiect de podoaba, amplificand frumusetea fetei, (in ,,Calin (file din poveste))". In poemul omonim motivul devine metafora-simbol.
Metaforic ea este viata (floare), albastrul simbolizand infinitul, este culoarea marilor departari (cerul si marea). Se metamorfozeaza, fiind ipostaza a fiintei iubite si devine simbol al dorului de iubire, dar si al iubirii neimplinite. Discursul liric, caracterizat prin alternarea persoanelor gramaticale I si a II-a impune alternarea a doua planuri: lumea abstracta a cunoasterii absolute si lumea cunoasterii comune. Formal, poezia pare un dialog intre eul romantic indragostit si iubita numita metaforic floare-albastra. Ca in lirica mastilor, leul imprumuta pe rand cele doua ipostaze (voci: el - ea).
Urmarind interventiile acestora discursul liric se organizeaza in mai multe secvente: un monolog al fetei, o strofa vag narativa in care se realizeaza identificarea vocilor lirice, a ipostazelor obiective ale eului liric, o idila si un monolog al eului liric, de fapt o meditatie elegiaca determinata de imposibilitatea implinirii iubirii.
Incipitul, alcatuit din primele trei strofe, este o interogatie prin care iubita, pe ton de repros incearca de fapt sa atraga atentia tanarului asupra sa: ,,Iar te-ai cufundat in stele/ Si in nori si-n ceruri nalte?" in acest monolog adresat se contureaza si un portret al eroului romantic.
Aspira la lucruri abstracte, este visator, adancit in contemplatie, incearca perceapa misterele lumii, intra in arhaic, imagineaza perioadele istorice trecute prin simboluri relevante: de la elemente de geneza, ,,intunecata mare", la un intreg univers de cultura: ,,piramide invechite", ,,campii asire", intunecata mare". Acesta este un spatiu al cunoasterii, al ideilor absolute, ,,o lume de zari meditative."(Vl.Streinu) prin antiteza, iubita floare-albastra este naiva, dornica sa se realizeze prin iubire.