“Mara” este considerat a fi cel mai reusit roman al lui Slavici si unul dintre cele mai bune romane romanesti. G. Calinescu afirma:”pentru epoca in care a aparut, Mara trebuia sa insemne un eveniment, si astazi, privind inapoi, romanul acesta apare ca un pas mare in istoria geniului”.
In romanul “Mara” acţiunea graviteaza in jurul a doua concepte: hybris (oamenii care isi forteaza destinul primesc pedeapsa divina) si bunul cumpăt preluat din confucianism (orice incalcare a bunului cumpat duce la consecinte grave). Acest bun cumpat este incalcat de aproape toate personajele operei(Persida, Trica, Mara, Natl, Codreanu si Hubar), ele fiind pedepsite in mod diferit (batai, betii, renegarea de catre parinti, saracie, durere interioara).
Titlul operei trimite la viata Persidei care reia destinul Marei, aceasta chiar afirma ca Persida incepe sa-i semene. N. Iorga spune ca:”Mara de pe coperta nu e Mara din carte” si ca “Titlul ar trebui sa fie Copii Marei.”
Tema romanului este familia, viata lumii ardelenesti si familia in aceasta societate. De asemenea, alte teme ale operei sunt: copilaria, iubirea, maturizarea, satul.
Structura romanului este pe 22 de capitole, cu mai multe planuri compozitionale - viata Persidei, a lui Trica, a Marei, a fam. Hubar, a fam. lui Bocioaca si a vietii de familie dintre Persida si Natl.
Perspectiva narativa este obiectiva, cu narator la persoana a III-a (heterodiegetic), extradiegetic, deimiurgic . De asemenea, uneori, de-a lungul actiunii se face o suprapunere intre narator si personaj (“si umblau desculti, saracutii de ei”) – stil indirect liber. Remarcam si tonul moralizator.
