Răspuns :
Răspuns:
Casa bunicilor
Imi legan picioarele goale printre frunzele ruginii ale nucului batrand din curtea bunicilor mei, imagini deruleaza in capul cu micul copil de o dinioara ce sarea in bratele bunicilor asteptand bunatatile pregatite de mainile harnice ale bunicii. Sunt distras din gandurile mele de niste glasuri sfasietoare ce imi par din ce in ce mai cunoscute.
Imi indrept privirea spre sura sunetelor, ochii mei marindu se iar un zambet posnas imi apare pe fata, sfarsind cu un chicot scurt. In fata mea stau cei patru copii avand mingiile in mana, privindu ma fericiti si totodata cu un sentiment de dor
- A trecut ceva timp. se aude vocea Melinei, urmand sa bata lent cu mingea in pamant. Ce mai stai, hai la joaca. rade si incepe sa alerge cu totii, eu ramanand in urma dar cu acelasi chef de joaca ca si ei.
Orele trec ca vantul, iar noi nu ne simtim deloc obositi, mai mult, zambetele noastre ne acopera chipurile, iar rasetele noastre se imprastie in cirtea bunicilor.