Povestea pământului şi a muncii De vitit
Se spune că mai întâi a fost făcut cerul cel fără de
capät, apoi pământul cel înconjurat de ape şi toate câte
stăpân peste toate făpturile şi vietăţile pământului, apelor
Aşa s-a rânduit, cerul să fie pentru respirarea oamenilor
încălzească aerul, pământul şi apele și să-şi reverse lumina
citit
sunt într-însele, iar la urmă a apărut omul hărăzit să fie
și văzduhului. După aceea, toate au aflat ce îndatoriri au
şi a vietăților și loc de petrecere pentru zburătoare, iar
plantele să tragă din el, prin frunze, hrană trebuincioasă.
Soarelui i s-a dat poruncă, prin razele sale de foc, să
3
LU
4
sa asupra tuturor făpturilor aflate sub bolta cerului.
Luna cea schimbătoare și stelele cele fără de număr au fost însărcinate ca ele să fie lumină-
toarele nopților, ca vietățile sălbatice și fricoase, ieșind din ascunsele lor vizuini, să-și poată afla
hrana în vremea noptilor.
Mărilor fără de fund și lin stătătoare și apelor celor curgătoare le-a fost hărăzit ca în ele să
se adăpostească fel de fel de pești și vietăți, ca ele să stingă setea oamenilor și a vietăților și, pe
urmă, ca prisosul apelor lor să se ridice în formă de abur în aer şi apoi la vreme de trebuinţă să
cadă pe pământ în formă de ploaie şi omåt.
La urmă veni şi pământul, ca să ia spre ştiinţă de îndatorirea lui şi Creatorul i-a zis:
- Tu, negrule pământ, să hrănești cu ierburile cele mirositoare și cu pomii cei roditori ce vor
răsări și se vor hrăni din glia ta, toate vietățile, animalele si pe toti oamenii lumii!
Auzind pământul această poruncă, s-a cutremurat de frică, după care i s-a schimbat neteda-i
faţă în munţi şi văi şi a zis:
- Mă prind să hrănesc, să cresc și să adăpostesc toate ierburile, pomii, vietățile și dobitoacele
lumii, dar nu mă prind să hrănesc sumedenie de oameni ce va fi cu vremea pe pământ. Nu mă
prind să hrănesc pe om, fiindcă el, rânduit stăpân peste toate cele, nu va voi să mă lucreze şi să
mă îngrijească și așa să-și agonisească cele de trebuinţă, ci va aștepta ca toate să i le dau de-a
gata, aşa cum s-ar zice, mură în gură. De aceea, nu mă prind să-l hrănesc pe om. Poate vor să facă
aceasta luminosul soare, blânda lună, strălucitoarele stele sau întinsele și nemărginitele mări.
V
P.
V
i
f​