Răspuns:
a fost o dată că nici o dată că de n-ar fi nu s-ar povesti, demult tare in timpuri îndepărtate când soarele era frate cu luna și Dumnezeu își rupea opincile de la atâta mers o fetiță ce locuia în ceruri
Lia, căci acesta era numele ei, îi era frica sa coboare pe pământ, văzând atâta răutate și egoism din partea pământenilor. Ea era mică și sfioasă și nu credea că va face fata pământenilor să crească fara să întâmpine greutăți din partea lor. astfel tot timpul stătea și privea din norișori toți oamenii. care se certau, care se băteau, care chinuiau pe ceilalți mai slabi. În același timp vedea și copii ce se jucau, ce învățau să facă pâine de la mama lor ea sa gândea că dacă va învață să facă paine, le va da și celor ce nu au. Vedea mămici ce își învelea pruncii noapte când aceștia se dezveleau, ea se gândea că dacă va fi mămică va împărți cele două paturi, una pentru ea și copilul sau și una pentru cineva care nu are.
tot privind spre pământeni începea să îi crească dorința din ce in ce mai tare, dar cum ar putea ea, Lia, să facă toate aste de acolo de sus. Când se întoarse Dumnezeu și Sfântul Petru de la lunga lor plimbare pe pământ Lia cu toată sfială ei prinse curaj și îi ceruse lui Dumnezeu să o lase să coboare pe pământ.Dumnezeu îi spuse că pământul e trecător,copilăria scurta,tinerețea grea și bătrânețea dureroasa pe când locul ei din norișori e veșnic. atunci Lia se gândise ce se gândise și din nou ganguri:
- Doamne la ce e buna veșnicia daca nu voi putea nici când sa dau o pâine celui ce nu are, dacă nu voi simți o julitura in genunchi de la joaca și sărutul unei mămici blânde pe frunte?
Auzind acestea, Dumnezeu îi îngădui Liei sa coboare pe pamant, și întocmai cum ceruse îi dădu o mămică blândă și un tata protector.
Explicație:
scuze daca e mai lunga sau nu ce ai nevoie dar mă prins firul narativ, succes
