Tara Sfanta
Pentru un crestin, Tara Sfanta este loc scump, pentru ca pe el a pasit Domnul si Izbavitorul. Aici a asezat El pe stramosii credintei celei adevarate. Aici se afla mormantul cel mai scump de pe pamant. Aici a prins viata Biserica crestina. Aici se afla ramasitele atat de scumpe oricarui crestin. Aceasta este Tara Fagaduintei! Aceasta este Tara Sfanta si mult iubita de orice suflet credincios!Tara Sfanta a fost numita Palestina, pentru ca asa i s-a spus de catre greci, care voiau sa precizeze ca aici locuiau filistenii, pe care Biblia ii numeste Pelistim. Numele de Palestina nu se afla in Sfanta Scriptura. In cea mai indepartata vechime, Tara Sfanta se numea Canaan. Asa se afla amintita in scrierile de la Tell-el-Amama, din Egiptul de Sus, ce dateaza din secolul al XV-lea inainte de Hristos. Ce inseamna cuvantul "Canaan", pana astazi nu se cunoaste precis. Babilonienii numeau Tara Sfanta Amurru, adica tara amoritilor, dar prin aceasta denumire intelegeau nu numai Palestina, ci si Fenicia si Coelesiria, la un loc. Ceea ce babilonienii numeau Amurru, egiptenii numeau Charu sau Retenu, adica Palestina impreuna cu Siria, pana aproape de Eufrat.
De catre iudei, Palestina a fost numita cand Canaan, cand Tara Fagaduintei, cand Tara lui Iuda. In Noul Testament, numele dat Palestinei este aproape regulat cel de Iudeea. Numele care se da azi Palestinei este de "Eret Israel", adica pamantul lui Israel.
Numele de Tara Sfanta a fost dat Palestinei numai de catre crestini.
Poate ca nici o alta tara de pe fata pamantului n-are o istorie mai bogata in evenimente decat Tara Sfanta. Era firesc sa se intample asa, caci ea a fost asezata pe calea pe care se intalneau marile imperii de odinioara, ce-si disputau intaietatea si hegemonia asupra lumii antice: in Apus egiptenii, iar in Rasarit babilonienii, asirienii, persii, grecii si, in fine, romanii.
