Intr-o toamnă, după începerea anului școlar, m-am gândit sa merg cu prietenii în vizita la un iarmaroc .
Un loc superb,cu un peisaj minunat în preajma lui. Am intrat în iarmaroc,unde erau tot felul de oameni,unii veseli, bând de fericire,alții triști, cu sticlele în jurul lor,își înnecau amarul..vroiau sa uite de probleme,poate .
Iarmarocul nu era unul model,era un iarmaroc simplu,un iarmaroc modest..
Totul acolo era curat,îngrijit, și era o atmosferă minunata cu un miros de lemn..un miros amețitor..
Ne-am așezat la o măsuță,am comandat un ceai..
Ca barman era un bătrânel,micuț,cu o barba albă și cu o mica codiță. .
Muncea pentru a-si asigura traiul de pe o zi pe alta... Ni se rupea inima,văzându-l.
Am luat ceaiul și am plătit prețul dubluu'..
Bătrânelul,la început, nu a vrut sa accepte.. Dar,implorându-l și spunându-i ca noi avem tot ce avem nevoie și ca vrem sa-l ajutăm, cu ochii înlăcrimați a acceptat bacșișul dat de noi,mulțumindu-ne din toată inima..
