Bunica avea trei pisoi. Unuia ii spunea Ariciu, pentru ca era tepos si negru, altuia ii spunea Topaila, datorita labutelor sale flexibile si a faptului ca ii placea sa sara, iar celui din urma, Albus, dupa culoarea blanitei.
Intr-o zi Ariciu si Albus fugira de acasa si nu se mai intoarse. Credeam ca nu ii vom mai gasi, asa ca bunicul a plecat prin padure sa-i caute. Topaila l-a insotit. Multa vreme i-a tot cautat bunicul si nu i-a gasit. Obosit fiind, in timp ce se afla la jumatatea drumului spre casa, bunicul se impiedica de un bolovan si cazu,dand cu capul intr-un ciob, lesinand.
Intre timp, Topaila si-a intalnit cei doi frati prin padure si i-a adus stapanului. Cand l-au gasit lesinat, pe jos, au inceput indata sa miorlaie. Albus a ramas langa bunicul, iar ceilalti doi au plecat spre casa in cautare de ajutoare.
Mare ne-a fost mirarea cand am vazut cei doi pisoi acasa, singuri. Nu ne-a luat mult timp sa ne dam seama ca vor sa ne transmita ceva,asa ca i-am urmat prin padure, pana ce am ajuns la locul unde bunicul era intins pe pamant. Am chemat imediat ambulanta si l-au dus la urgenta unde l-au bandajat si ne-au spus ca daca mai statea mult timp asa, lesinat, ar fi fost mult mai greu sa isi revina.
Pisoiasii nostrii l-au salvat pe bunciul. Ei sunt eroii mei: Ariciu, Albus si Topaila. De atunci, fiecare a primit un tratament deosebit.
