care deschide bolta înstelată într-o adorație poetică, plină de... (Urmează declarația foarte
iute până ce-l întrerupe Veta.)
VETA (a ascultat cu mult interes toată tirada lui Rică şi-l întrerupe izbucnind de râs): Hal ha!
hal acu înţeleg eu tot! ha! ha! ha!
RICĂ: Râzi, râzi, ingrato, de amoarea mea?
VETA: Da' cum, Doamne iartă-măl să nu râz?... vezi bine că râz. Apoi ştii dumneata cu cine
vorbeşti?... mă cunoşti?... ştii bine cine sunt?
RICĂ: Cum să nu ştiul tu ești angelul visurilor mele, tu ești steaua, pot pentru ca să zic chiar
luceafărul, care strălucește sublim în noaptea tenebroasă a existenții mele, tu eşti...
VETA (care trece la lampă, îi mărește focul şi se pune cu chipul în bătaia luminii): Zău? ia
uite-te bine! (râde)
RICĂ (foarte încurcat, se scoală de jos și se dă înapoi împiedicându-se): Madam! să am
pardon! scuzați! Cocoană! considerând că... adică, vreau să zic, respectul... pardon... sub
pretext că şi pe motivul... scuzaţi... pardon...
VETA (râzând): Bine, pardonul ca pardonul, dar te rog, dacă ții la pielea dumitale, să te
duci mai degrabă; să ieși curând din casa asta, că, Doamne ferește! de te-o călca aici
bărbatu-meu (accentuând), mitocanul... de!...
RICĂ: Scuzaţi... pardon...
VETA: Apoi zău, nu ştiu ce s-o mai alege de dumneata. Bărbatu-meu
sufere grozav de gelozie şi e în stare a fi capabil să te omoare.
RICĂ (speriat): Să mă omoare!
(1.L. Caragiale, o noapte furtunoasă - fragment) 1) găsiti o conjunctie coordonatoare copulativa şi una adversatiavã
vă rog urgent dau coroană!!!​