Toamna
de Octavian Goga
Val de brumă argintie
Mi-a impodobit grădina
Firelor de lămâifa
Li se uscă rădăcina.
Peste creştet de dumbravă
Norii suri işi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.
De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii,
bătrânii.
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
îl ascult şi simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Ni se-aseamănă povestea,
Pui golas de ciocârlie.
De ce tremura porumbukpe camp?