A sosit in caleasca aurita, toamna cea mai darnica fiica a batranului an.
Zilele sunt mai scurte, iar noptile mai lungi. Soarele incalzeste mai usor pamantul cu razele lui mangaietoare. Totu-i galben si vestejit.
Privind in departare, padurea pare un covor mare cu modele frumos colorate care stralucesc in bataia soarelui. Frunzele plopilor cad tremuratoare, iar mestecenii si artarii s-au acoperit cu galben de lamaie. Stejarii s-au imbracat intr-o platosa de arama. La adierea vantului frunzele cad una cate una leganadu-se usor, acoperind pamantul cu un covor de frunze moarte.
Oamenii au plecat in livezi pentru a culege mere aurii cu miros parfumat si miez dulce, pe care le-au asezat frumos in lazi. Altii au plecat in vii sa culeaga strugurii cu boabe mari din care sa faca mustul dulce ca mierea.
Oamenilor li s-a mai alaturat si cativa copii pentru a ajuta si ei la culesul fructelor.
Unii dintre ei se urca pe scara luandu-le frumos cu mana pentru a nu le lovi, iar altii ajuta la caratul lazilor.
In padure animalele isi fac pregatirile pentru iarna. Ursul si-a facut asternut din frunze uscate. Veverita si-a umplut camara cu alune coapte. Vulpea si-a pregatit vizuina pentru a se adaposti de frigul iernii. Multe dintre pasarile care inveseleau padurea trista cu ciripitul lor si-au luat zborul spre tarile calde. pe firele de telegraf, toamna a asezat ca niste margele pe ata, sirul ultimelor randunele.
Odata cu toamna a sosit si noul an scolar. Pe strazile si aleile orasului se aud strigate de bucurie alea copiilor.
