Se hotărî să treacă puţin pe la Janie înainte de a-şi continua rondul. Janie locuia într-un duplex cu grădină, la intersecţia dintre Bulevardul East şi Strada 84. Harriet sună la interfon şi împinse uşa când se auzi zbârnâitul. Janie stătea în pragul uşii şi era într-o dispoziţie îngrozitoare. Harriet îşi dădu seama de asta dintr-o privire. Janie părea întotdeauna extraordinar de veselă atunci când era furioasă. Harriet credea că acest lucru se explică prin faptul că expresia normală a lui Janie era una plină de furie pură. Astăzi zâmbea fericită şi o salută pe Harriet cu un ciripit plângăreţ:

- Salutare, Harriet Welsch. Mai rău nici că se putea.

Harriet se îndreptă precaut spre ea, aşa cum te-ai apropia de un câine turbat, încercând să-i vadă mai bine ochii, dar Janie o şterse înăuntru. Harriet o urmă.

- Ce se întâmplă? şopti Harriet.

Se aflau în micul hol din faţa livingului.

- Mă urmăresc, şopti Janie, încă zâmbind larg.

- Cine?

- Şobolanii.

Acesta era numele pe care Janie îl folosea pentru mama, tatăl, fratele şi bunica ei, care locuiau tot acolo.

-De ce?

- Mama zice că o să arunc toată casa în aer şi că trebuie să iau cursuri de dans. Vino pe aici ca să nu ne vadă. Redactează o compunere de 7-10 rânduri, în care să-ţi imaginezi o continuare a textului citat. Oferă un titlu sugestiv compunerii tale.

​