Mama
Niciodată nu am fost un copil prea harnic ,preferam sa nu ma implic in treburile mamei ,mi se părea mult prea greu cum combina ea niste prafuri, 2-3 oua , baga la cuptor si iesea un pandișpan minunat, prea multa filozofie pentru mine. Dar într-o zi mama se simțea foarte rau, nu se putea ridica din pat si avea febra foarte mare deci nu putea prepara minunatul ei pandișpan asa ca m-am hotarat sa-l fac eu . Am cautat cateva ore bune foaie ei cu reteta . În dulap nu era, sub preș nici atata dar uite-o ,pe dulapul cel mai înalt al casei ,in debara . Curajos de fire ,trag un scaun până la dulap si incerc sa ajung la reteta dar era prea sus .
"Încă un pic, încă un pic " si buh, cad jos de pe scaun . De la impactul cu podeaua ,puteam sa jur ca am cel puțin 2 oase rupe . Mi-au trecut cam 5 minute sa ma dezmeticesc si alte 20 până sa dispară durerea . Urc dinou pe scaun, cu mult mai multa atentie acum si reusesc sa apuc reteta de un colt si imediat vad cum zboară jos . Ma dau jos de pe scaun dar rețeta nu mai era de gasit.
"Of,acum 2 secunde era aici" spun cu voce joasă, caut dinou dar rețeta nu era de gasit . Supărat plec spre bucătărie, scor 2 oua , niste faina ,putin zahar,niste praf de copt si le amestec ,pun compoziția într-o tava si o pun la copt cu speranța că va ieși ceva minunat .
După jumate de ora in care nu am facut altceva înafară de-a masura cu pașii toata bucătaria , ceasul suna. Era timpul sa scot pandisamul din cuptor .
Il scot si il asez pe un suport impermeabil la căldură. Mare mi-a fost mirarea când am observat ca seamna foarte mult cu pandisamul mamei . Nu apuc sa mai fac nimic ca apare tata in bucătărie si îl taie ,ia o felie si pleaca .Curios de ce a ieșit, imi tai si eu o felie
iar uite asa am ajutat-o pe mama la crearea minunatului ei pandișpan.
Sper ca te-am ajutat
