După ce ascultă toate astea, băiatul coborî din pat și se duse la ușă, cu intenţia să iasă afară. Usa
era însă încuiată și-i era frică să bată să-și cheme fratele să-i ajute. Mai era încă o uşă în partea cealaltă
a odăii
, pe care el niciodată n-o deschisese. Clanța era prea sus. Inălțimea lui, de copil de trei ani, nu-l
permitea să ajungă la ea. Aduse un scaun, se urcă pe el și deschise ușa. Odaia în care intră n-avea mai
mult de doi metri, o odaie strâmtă, cu pereții albi. Din mijlocul odăii urca o scară de lemn - era scara de
la pod. Ușa de la pod era trasă pe jumătate, și în cămăruța întunecoasă o fâşie de lumină cădea de-a
lungul scărilor. Inima băiatului începu deodată să bată, de parcă ar fi vrut să iasă din piept. O bucurie si
o frică ciudată îi umplură sufletul.

Vă rog sa scoateti ideea principală. Mulţumesc!​