Răspuns:
– Aţi uitat tocmai ce era mai important!
– Da, spuse şi tata, mi se pare că el este cel care începe şcoala azi. Noi numai îl conducem…
Şi îl lăsară toţi să treacă înainte, cu ghiozdanul în spate, în uniforma nouă şi mirosind a săpun.
Din uşa blocului se vedea şcoala. Fetiţa cu care se jucase aseară stătea îm mijlocul trotuarului.
– Te duci la şcoală, îi spuse fetiţa. Şi eu o să merg la anul!
– La anul cine nu poate! Acum să te văd, râse el.
– Dacă n-am şapte ani! spuse fetiţa. Numai cei care au şapte ani merg la şcoală!
– E adevărat, spuse el şi începu să râdă, pentru că îi veni în minte că, mergând odată cu el la şcoală şi bunicul, şi bunica, şi mătuşa Niculina, şi mama, şi tata, toţi aveau în ziua aceea şapte ani.
