Explicație:
Era o zi de toamna.Eu veneam de la scoala,vesel cu ghiozdanul in spinare.Incepuse sa picure.Nu se simtea de loc,insa ploaia incepuse sa persiste.Ma grabeam sa ajung acasa,dar,din drum m-a oprit o picatura de ploaie ce imi aterizase pe nasucul cârn.
Ea zise speriata catre mine:
-Te rog,nu imi fa nimic rau!Sunt doar o mica picatura de apa!
Eu am zâmbit usor catre ea.
-Stai linistita,vei fii bine!O sa am grija de tine.
Eu si picatura eram prieteni acum.Eu o purtam pe nas pana acasa,dar chiar cand eram cu mana pe clanta usii ea rostise inspaimantata:
-Ma scurg!zise ea.Mi-a parut bine sa te cunosc dar trebuie sa plec
-Nu se poate!De ce?Mai stai te rog
-Nu mai pot baiete!Imi pare rau!Asta e menirea mea!Stai linistit ne vom intalni mereu atunci cand ploua.
Si picatura se scurse.
De atunci,mereu ma uit pe geam cand ploua si vad picatuti ce cad usor din cer,unele aterizand pe geamul meu,si scurzandu-se.
