• Citește textul.
Şi de la pom
Nucul cel bătrân prinde a fremăta ușurel. Bunelul îşi duce mâna pal-
nie la ureche şi ascultă.
Nucul vorbeşte, bunicule? întreabă Stănică.
bunic
Vorbește, dă din
cap
bunelul. Cum să nu vorbească, dacă-i viu.
nepot
– Și ce spune el?
• copăcel
– Îi dă de grijă nucușorului să nu uite de puiul de om, adică de tine.
învăţătură
I-a spus să învețe hărnicia de la puiul de om.
— Eu am să am grijă de dânsul, am să torn apă...
Stai un pic. Și-i mai spune copăcelului să te mai învețe și pe tine...
Bunelul face o pauză, ascultă.
Ice grai
— Dar ce poate să mă învețe pe mine un pom? face ochi mari băiatul.
fremăta - a foșni
Multe, Stănică, multe, zice bunelul și pornește încetişor spre casă,
alnie - obiect sprijinit cu o mână pe toiag și cu alta pe umărul nepotului. Dar mai
formă de con ce
întâi poate să te învețe bunătatea și dărnicia. Ia să iei tu bine seama, ai
ervește la turnarea să vezi măcar un pom care să facă fructe pentru sine?
chidelor în vase Stan hotărî să se întoarcă fuga în grădină. Nucul îl vede de departe
aguste
și începe a fremăta. Băiatul își duce mâna pâlnie la ureche și ascultă cu
luare-aminte:
DE LA POM ÎNVAȚĂ A FI OM,
După Aurel Scobioală
Lectură și reflecție​