Formulează, în spațiul rezervat, ideea principală a acestui fragment. “Copilăria s-a stins între pereții văruiți, sub tavanul scund. Aici am fost eu mic. În locul patului de lemn roșu, era un pat cu un leagăn. Îmi amintesc atîtea ceasuri, închipuiri care știu că niciodată nu se vor mai întoarce . Ei, Doamne, îmi spun eu zîmbind, nu pot rămîne întotdeauna copil. Trebuie să mă schimb, să fiu mare, mare atît cît vreau eu. Poate va trebui să îndur, să mă sfîșîie tristeți, să mă tulbure ispite. Dar dacă altfel nu se poate? '' (Mirecea Eliade) . Ajutați-mă vă rog frumos.