Răspuns:
Încă din minutul in care am aflat că trebuie să merg la director, inima a început să imi bată, iar primul gând care imi aparu in minte imi spunea ca am fost învinuit pe nedrept și că trebuie să fug de la școală. Zis și făcut, cu prima ocazie am părăsit școala, dar datorită fricii si al stresului mi se părea că sunt urmărit. Acest lucru m a speriat și mai tare, iar datorită faptului că nu ma simțeam in siguranță am traversat neregulamentar, astfel provocându-i mânie și supărare omului pe care l am pus in pericol.
Dar totul nu a luat sfârșit, căci atunci pe deasupra stării de șoc am fost frustrat de doamna cu biletele de intrare in parc caci aceasta mi a reproșat faptul că eram blond și ca se pot aplica taxe. Astfel datorită unor fete cărora li s au făcut milă de mine am intrat in parcul de joacă. Însă, in influența sentimentelor de confuzie și inca de tristețe și panică am căzut din lacul pe care ma plimbam cu barca într-un puț pe care muncitorii aflați la pauză de masă, l au lăsat deschis. M am speriat, dar cel mai mare regret a fost atunci când am aflat că trebuia sa fiu premiat de domnul director, iar eu am fugit de la școală și mi-am provocat foarte foarte multe necazuri ...
