Poezia „Cartea”, de Vasile Voiculescu:
Visterie doldora de vise,
Fermecată ladă a Pandorii,
Unde toate duhurile-nchise
Schimbă-n aur plumbul închisorii.
Cât de veche, galbenă şi roasă
Tu ne spinteci bezna suferinţii,
Cand te-avem în mâini, misterioasă
Teacă pentru săbiile minţii.
Stup în care slove-naripate
Cu polenul lumii încărcate
Sucul nemuririi ne-au trecut,
Roi de buchi, seminţe-ale ideii,
Magic cosmos strâns în scoarțe ; zeii
Au pierit că nu te-au cunoscut.
