A.
1. a) ai cumpărat
2. a) de a izola substantivul în vocativ de restul enunțului
3. c)
4. d) șase cuvinte care conțin diftong
5. b) Iancu Jianul, ceaușul poterii, podarul
6. a) expozițiunea
B.
Iancu Jianul a cumpărat "cinci oca de plumb" ca să le ducă "băieților" în crâng, fiindcă ei risipesc multe gloanțe neștiind să tragă la țintă.
Iancu a refuzat să predea poterii cele "cinci oca de plumb" fiindcă le cumpărase cu bani.
C.
Introducere - definiția baladei populare:
Balada populară este specia a genului epic în versuri, de mare întindere în care se relatează o legendă, un fapt/eveniment istoric sau în care este ilustrată o personalitate istorică sau legendară.
Opinia:
Din punctul meu de vedere, opera "Iancul Jianul" este o baladă populară, aceasta întrunind toate particularitățile specifice ale acestei specii.
Argumentele:
În primul rând, fiind o specie a genului epic, se remarcă prezența naratorului care își exprimă gândurile, trăirile, ideile în mod indirect, prin intermediul personajelor și al acțiunii. Acesta relatează faptele din perspectivă obiectivă, la persoana a III-a, la nivelul textului fiind prezente mărci lexico-gramaticale ale obiectivității naratorului - verbe la persoana a III-a ("sfârșea", "vedea", "zicea", "sta", "vorbea", "gonea"). Acțiunea operei este simplă și liniară, structurată pe momentele subiectului. Cronotopul este limitat, coordonatele spațiale fiind în număr limitat la nivelul textului ("d-aci, de peste Jii", "în crâng", "Pân-la Olt..., /Dincolo de Slatina"), iar cele temporale fiind inexistente, timpul acțiunii fiind unul mitic. La acțiune participă un număr redus de personaje (Iancu Jianul, ceaușul poterii și podarul, care participă direct la acțiune, și băieții din crâng, care sunt doar amintiți la nivelul operei). Personajele centrale/principale (Iancu Jianul și ceaușul poterii) sunt prezentate în antiteză, Iancu Jianul fiind un haiduc care își câștigă existența furând de la alții ("Ia mieii de la ciobani/Și pâinea de la brutari"), iar ceaușul poterii fiind reprezentantul dreptății, care încearcă să îl convingă pe Iancu să devină un om cinstit și să renunțe la haiducie. Eroul/Protagonistul operei, Iancu Jianul, se remarcă prin abilitățile sale , fiind singurul care știe să tragă la țintă - "băieții, cam zglobii,/Trag ... prin pustii,/Nu ca mine,-n cărnuri vii!". Modurile de expunere predominante la nivelul textului sunt narațiunea și dialogul, care se împletesc armonios.
În al doilea rând, fiind o operă populară, aceasta întrunește toate caracterele specifice acestor opere: caracter anonim, textul fiind cules de către Gheorghe Dem Theodorescu, dar adevăratul autor fiind necunoscut; caracter oral, fiind transmis prin viu-grai din generație în generație; caracterul colectiv, opera putând fi rezultatul contribuției mai multor persoane; caracterul sincretic, opera putând fi interpretată pe o scenă; caracterul tradițional, la nivelul operei regăsindu-se elemente specifice operelor tradiționale, precum termeni și forme ale unor cuvinte ce aparțin unui registru arhaic ("oca", "potera", "alămâi", "geaba") sau secvențele "Foicică trei gutui,/ Trei gutui, trei alămâi", "Foicică de lipan". Elementele de prozodie sunt, de asemenea specifice operelor populare, versurile fiind scurte, având rimă pereche și ritm trohaic.
Concluzie:
În concluzie, prin trăsăturile sale specifice, opera "Iancul Jianul" se încadrează în tiparele baladei populare ca specie a genului epic.
