Răspuns:
În această carte este vorba despre un om pe nume Tartarin, care locuia în orașul Tarascon. Înainte de a începe povestea ar trebui să vă spun că tarasconezilor le plăcea foarte mult să vâneze. Dar cred că vă întrebați cine era Tartarin?
El a fost un bogătaș care era renumit în Tarascon, și nu numai. El era un foarte bun vânător. Avea, în special, o pasiune de a vâna lei. Într-o zi, s-a hotărât să plece în Africa pentru a-și mări faima vânând lei. Avea, drept să vă spun, vitejia lui Don Quijote. Ajuns acolo, dezamăgirea îl cuprinse: se înarmă, se pregăti bine și se așeză să stea la pândă. Aștepta. Nu se întâmpla nimic. Se părea că nu mai sunt lei, că toți au fost deja vânați. Până la urmă avu norocul să dea peste un leu orb. Îl omorî și îl trimise la Tarascon.
Și așa, Tartarin din Tarascon, trece prin mai multe întâmplări, printre care, una mi-a atras atenția: Tartarin mergea cu o diligență spre Tarascon. Deodată, în diligență apăru un omuleț mic și îndesat. După ce discută un pic cu acel omuleț, Tartarin începu să se laude că el era cel mai mare vânător de lei și că avea o faimă desăvârșită. După un moment, a fost întrebat dacă îl cunoștea pe domnul Bombonel. Tartarin a răspuns că da, că de fapt erau prieteni foarte buni și mergeau la vânătoare împreună. Peste un timp, omulețul a coborât la o stație. După plecarea lui, Tartarin l-a întrebat pe conductor cine era acel omuleț. Conductorul, mirat, îi spuse că ar trebui să știe, căci era domnul Bombonel!
La finalul cărții Tartarin se întoarce în Tarascon și trăiește o viață fericită plină de glorie.
