Răspuns: Intr-o iarna friguroasa stateam cu bunica si ne incalzeam la foc. Depana amintiri si incepuse sa-mi povesteasca despre copilaria ei. Mi-a spus ce-a determinat-o sa faca medicina, cum mama ei s-a imbolnavit si zacea pe pat neajutorata. Erau singure acasa si nu stia ce sa faca, cand si-a adus aminte de-o carticica veche cu remedii naturale. I-a facut repede un ceai si-a infasurat-o. I-a pus o compresa pe frunte si incet-incet si-a revenit. Stergandu-si lacrimile s-a imbucurat vazandu-si mama din nou pe picioare, si atat de mult a impresionat-o, incat a decis sa faca medicina. Apoi, curioasa, m-a intrebat: tu ce-ai vrea sa te faci cand vei fi mare? Eu, fiind nedumerita, i-am spus:
- Bunico, sunt foarte trista!
- De ce, draga mea?
- Nu știu ce sa ma fac...
Apoi, cu ochii blanzi si liniștită bunica mi-a spus ca n-ar trebui sa ma întristeze lucrul ăsta, ca intr-o zi voi ajunge sa ma cunosc indeajuns de bine încât sa știu ce vreau, că e normal sa fiu nedumerită.
- Draga mea, ceea ce e cu adevărat important acum e să inveti, sa-ti trăiești copilaria si sa te bucuri de viață, astfel formandu-ti personalitatea, cultivandu-te și invatand carte, vei știi ce-o sa devii, pentru ca sa-ti alegi locul de munca potrivit e necesar ori să ai un talent din naștere, ori ai nevoie de-o întâmplare care sa-ti deschida ochii (ca in cazul meu), ori sa inveti, fiindca numai asa vei ajunge sa înțelegi!
Cuvintele bunicii m-au liniștit atat de mult si-am inteles ca nu-i atat de important sa stiu din timp ce vreau sa lucrez, cat sa traiesc prezentul și să învăț!
Explicație:
