într-un mic orasel exista o casa în care câteva maicute catolice îngrijesc copii. Cei mai mici au abia câteva luni, cei mai mari, 4-5 ani.
un hol patrat, câte doua camere de fiecare parte a holului. Copiii sunt bine îngrijiti, au tot ce le trebuie : au hainute curate, au jucarii, sunt bine hraniti, sunt sub permanenta supraveghere
Cu speranta a pasit o fata care dorea sa adopte un copilaș pe holul cel lung. Spera ca aici îsi va gasi fetita care îi era destinata: “Într-una din camere, care era pentru bebelusi, am vazut un capsor blond si perfect rotund… ca o bila… Aceasta a zis în gândul ei :uite, copilul asta as vrea sa îl iau acasa. Aceasta a foat invitata într-o alta încapere unde a aparut sora fetiței pe care o văzuse ,Elena, care pentru început părea destul de dura, rece… Aceasta a întrebat cine e si de ce vrea sa adopte un copil
Eu eram foarte emotionata, deja plângeam si am spus ca vrem un copil, oricare, dar sa fie sanatos… A rugat pe cineva sa o aduca pe Laura(fetița cea mica pe care o văzuse prima data). În momentul în care a intrat cu Laura în încaperea respectiva, era copilul pe care tocmai îl vazusem. Mi-au dat-o în brate si ea s-a lipit instantaneu de mine. Avea 8 luni si jumatate atunci, am putut sa o luam acasa, dupa numai 4 zile…”
Între timp Laura se obișnuise cu casa și am dorit să o adopt și pe Elena.Cand am ajuns sa o adopt aceasta era tăcută și se schimbase,era mult mai fericita,aceasta bucuroasa ca va avea un nou camin cu sora ei mia sărit in brate.
După ce am adoptat-o a vrut sa își sărute surioara mai mica,adică Laura.
Mai târziu cele doua au crescut și sa creat o iubire frățească nemaivăzută .
Sper ca te-am ajutat(este inspirata dintr-o întâmplare reala)
