10 aspecte fizico-geografice referitoare la australia si oceania

Australia, cel mai mic continent al Terrei (7,68 mil. km2), este situată în emisfera sudică, respectiv la sud-est de Asia. Uscatul australian este înconjurat în totalitate de mări și oceane

și are țărmurile, în general, puțin crestate.

Cea mai mare parte a Australiei reprezintă un rest al vechiu-lui continent Gondwana. Acest fapt se reflectă în alcătuirea reliefului (platouri joase, câmpii și munți vechi) și în altitudinile relativ reduse (cuprinse între 2 230 m și 12 m sub nivelul mării, în zona Lacului Eyre). Australia se încadrează în zona de climă caldă și doar partea sa sudică în zona temperată.

Rețeaua hidrografică ocupă doar o treime din suprafața continentului, întinse regiuni din vest și din centru având caracter endoreic (văile seci cu apă doar după ploile puternice sunt numite creek-uri) și areic.

De la vest spre est, în Australia se disting următoarele trepte și unități de relief:

• un podiș foarte vechi (Marele Podiș Vestic), care cuprinde sectoare mai înalte (în nord și

vest), munți insulari (în est), întinse suprafețe deșertice (Deșertul Gibson, Marele Deșert

Victoria ș.a.) și o câmpie (Câmpia Nullarbor, la sud), cu forme ale reliefului carstic;

• o largă zonă depresionară centrală, formată din câmpii: Câmpia Nordică/Câmpia

Carpentaria, Câmpia de Mijloc/Câmpia Eyre și Câmpia Sudică/Câmpia Murray-Darling;

• un sistem montan (Cordiliera Australiană) extins în lungul coastelor pacifice, cu

altitudini relativ scăzute (Munții Marii Cumpene de Ape), care depășesc 2 000 m doar în

sud (Alpii Australiei, Vf. Kosciuszko, 2 230 m).

Hidrografia Australiei este reprezentată de: cursuri de apă, permanente în est și nord (cel

mai important sistem fluvial fiind format din Murray și afluentul său Darling) și temporare în

arealele endoreice (creek-uri); lacuri, naturale, în mare parte cu apă sărată (Lacul Eyre, cel

mai întins, situat într-o regiune endoreică) și antropice, amenajate în scopuri hidroenerge-

tice și pentru irigații; importante acumulări de ape subterane.

Poziția geografică, circulația atmosferei și dispunerea reliefului imprimă climei caracteris-

tici specifice, care se reflectă în prezența pe teritoriul australian a unor climate foarte dife-

rite. Existența acestora generează diversitatea asociațiilor de plante și animale și determină

o anumită repartiție a zonelor biogeografice.

Din punct de vedere al originii, insulele Oceaniei se încadrează în trei mari categorii:

• insule continentale (insulele din vest – Noua Guinee, Noua Caledonie, Noua Zeelandă);

• insule coraligene (majoritatea insulelor din Micronezia și Polinezia);

• insule vulcanice (Arhipelagul Hawaii, unde se întâlnesc atât vulcani stinși, cât și activi).

Oceania reprezintă gruparea de insule și arhipelaguri din Oceanul Pacific. Fără a avea limite

precise, acest spațiu insular se desfășoară între grupul de insule Midway-Hawaii (în nord) și

Insula de Sud a Noii Zeelande (în sud), respectiv între Arhipelagul Palau (în vest) și Insula

Paștelui (în est).

Insulele Oceaniei prezintă o climă caldă și umedă (tropical-oceanică).

Explicație:

Unicitatea Australiei este dată nu numai

de caracteristicile sale fizico-geografice.

Este singurul continent ocupat în întregime

de un singur stat, numit oficial Uniunea

Australiană, pe scurt, Australia. După forma

de guvernare este monarhie, iar din punct

de vedere al organizării interne este un

stat federal, fiind compus din șase state

(provincii) și două teritorii. Statul Australia

ocupă locul 4 în lume ca suprafață, dar are

numai 24,9 milioane de locuitori (2018),

adică puțin mai mult decât România.

Este o țară multiculturală, la populația

băștinașă de culoare (aborigeni)

adăugându-se de-a lungul timpului un

număr din ce în ce mai mare de albi

(coloniștii britanici, stabiliți aici la sfârșitul

secolului al XVIII-lea, urmați de numeroși

imigranți sosiți îndeosebi din Europa).