GORE SE HOTĂRI IN CELE DIN URMĂ să-i scrie. Altă soluţie nu vedea. De mult voia să stea

de vorbă cu Ea. Ultima dată, alaltăieri-seară, jurase, strangand pumnii in faţa oglinzii:

– Maine ii vorbesc! Cu orice preţ. Jur pe…

Și cum se privea incruntat in oglindă, căutand pe ce anume să jure, găsi:

– Dacă nu, să-mi iasă o bubă in varful nasului!

Se apropiase de oglinda toaletei, turtindu-și nasul, și rămase inlemnit. Exact in varful nasului ii

ieșea o bubă! Așa nu putea sta de vorbă cu Ea. Amanase, așadar, convorbirea, dar nu pentru mult

timp. Pentru 5 minute. Ce-ar fi s-o cheme la telefon? Ii știa numărul. Cartea de telefon se deschidea

singură la numărul cu pricina. Era acolo un nume apropiat, al Ei, și unul – același – străin, de care

se temea: numele tatălui. Și dacă va răspunde tatăl?! O să inchidă telefonul! Dar dacă va răspunde

Ea?

– Precis că voi inchide și in acest caz! recunoscu Gore necăjit și, de furie, incepu să-și frece buba

din varful nasului.

Mama trecea, trebăluind, spre bucătărie și – pentru a doua oară – repetă intrebarea pe care Gore

nici n-o auzise:

– E grea problema, Gore? Băiatul tresări:

– Nici nu avem matematică!

Roși imediat. Se afla, intr-adevăr, cu caietul de matematică in faţă de peste un ceas. Dar nu pentru

vreun exerciţiu. In caiet, intre filele de la urmă, erau insemnările lui „secrete“: o poză, versuri și un

inceput de jurnal, fiindcă in afară de date nu mai scrisese nimic. Ce să fi scris? O cunoștea de 13

ani, erau vecini, urmau aceeași școală, numai că in clase paralele. Nu-i venea să creadă că ani și ani

vorbise cu Ea, se jucaseră impreună, uneori o inghiontise… […]

A doua zi, mergea spre școală. Ningea. Fulgii i se opreau pe plasturele din varful nasului și lui ii

venea să strănute intruna, cand o văzu apropiindu-se și, fără să-și dea seama, se pomeni vorbindu-i:

– Cand mai mergi la patinaj, cheamă-mă și pe mine!

– De ce? il intrebă Ea, dar Gore nu răspunse.

Il apucase o nouă serie de strănuturi și-l durea nasul. Ciudat insă, se simţea mandru, demn,

curat și intrebă brusc, intre două strănuturi, cu vocea lui subţirică, de care nu se mai rușina:

– Voi ce aveţi la romană?

(Voi ce aveţi la română? din vol. Recreaţia mare, de Mircea Santimbreanu)

1. Scrie cate un sinonim potrivit pentru fiecare cuvant.

încruntat = __________________________________________________________________

căutând = ___________________________________________________________________

convorbirea = ________________________________________________________________

grea = ______________________________________________________________________

tresări = ____________________________________________________________________

2. Formulează răspunsuri pentru următoarele cerinţe.

a. Menţionează tipul de text și scrie două trăsături corespunzătoare.

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

b. Precizează persoana la care se face relatarea și transcrie două secvenţe in acest sens.

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

c. Enumeră personajele care participă la acţiune.

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

d. Cui vrea să dea telefon Gore?

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

e. Cum se simte Gore in finalul textului? De ce?

DAU COROANA PLSSSSSSSSSSSSSSSS