La scăldat
Ion Creangă
În sfârșit,după ce m-au lăsat câinii lui Trăsnea în pace,am sărit în răscrucea unui drum,iar de acolo,în grădină la noi.Atunci mi s-a părut că mă aflu în sânul lui Dumnezeu.Și merg eu acum fără griji prin păpușoi,până în dreptul ogrăzii,mă uit prin gard și văd pe mama cum se da în vânt după treburi,când în casă,când afară.Îmi era tare milă de dânsa,dar și de pântecele meu cel stocit de apă îmi era milă.Vorba aceea:,,Milă mi-e de tine,dar de mine mi se rupe inima....''Și nemaiputând răbda de foame,încep a spune de după gard:
