Ultima dată când am fost la bunica(mătușa/orice rudă ai tu la tara), am mers pe un câmp foarte mare, plin de grau, langa marele lan era și un pârâu, m am distrat acolo!
Am adunat pietre de toate formele și le-am aruncat pe rand în apa, se întunecă încet-încet, așa că a trebuit să mă întorc acasa, sa nu uitam că înainte am fost in pădure. Am întâlnit niste granguri. Au un sunet asemănător cu rândunelele. Graurii m au însoțit și ei în călătoria mea prin padure, am aflat apoi că de fapt se mai numesc și vrabii de casa. Umbrele incepeau sa apară peste tot. Câteodată e bine sa visezi cu ochii deschiși, așa am făcut și eu, doar mi am dorit să vad un Graur și uite că s-a intamplat!
Aceasta e povestea mea de la tara.
