Dau coroana Este URGENT Dau de toate va rog frumos este urgent Va rogggg

Citeşte cu atenpe textele care urmează, apoi rezolvă cerintele,
A. Era pe la sfârșitul lui august, și pădurea Petrișorului, bătrână şi nestricată de mână de om, își desfășura tăcută
boule de frunzișuri. Urca domol coline trăgănate, se ridica departe într-un pise prăpăstios, în vârful căruia săgeta spre
per un brad vechi care vestea cel intâi, printr-un şuiet adânc, sosirea vânturilor. Așa urca lin spre asfințit, și, de pe cerul
răsărtului, soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile,
In țihla mărunta de la margine, lumina se cemea în ploaie deasă și caldă de raze; roiuri de musculite se roteau
ic-colo, fesându-se intr-un joc grăbit, sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemişcat pe o ramură
de fag intinsă spre soare; ſi sticleau penele ca gălbenușul oului, întindea din vreme în vreme gâtul și da drumul unei
fiuferáturi gálgaite, care trezea un răsunet lung in urmă, în ramurile pădurii. Paseri mărunte, stropite cu felurite culori,
se chemau de pe varfuri de nuielușe mlădioase; erau stigleți cu pete de sânge, pitigoi rotunzi cu pene cenuşii și negre,
antezi cu piepturile caramizi. Se priveau cu ochişori sticliți ca vârfuri de ace, deschideau pliscuri și fărâmau melodios
chemânle, fàlfàiau apoi ușurel, şi-n urmă-le nuieluşele se clătinau, tremurându-şi frunzele lucii.
Infiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineaţă de vară. Zboruri de
gåze cu aripi străvezil, cu aripioare albastre, se încrucișau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în care începeau så
se ingramadească miresme calde.
(Mihail Sadoveanu, In Pădurea Petrişorului, fragment)​