Răspuns:
Într o zi de vară, pe când soarele strălucea iar păsările zburau când colo, când încoace, eu si prietenii mei Mirela si Ionuț, ne am gândit sa mergem intr o poieniță cu scopul de a strânge flori.
Ne am pornit încet pe drumul cu pietre mărunte care duce spre poienița parfumată si cântând. Cand am ajuns acolo, am început să alergăm in voie, țipând si bucurându ne fara ca nimeni sa ne audă. La un moment dat Mirela s a gandit sa se urce intr un copac aflat acolo. Eu cu Ionuț eram panicat, sa nu cumva sa i se întâmple ceva.
-Mirela, Mirela, hai jos te rog! spuse Ionuț
- Nu va faceti griji prieteni, nu se va întâmpla nimic, zice Mirela sigura pe ea.
Numai ce zise acele vorbe si la un moment dat se auzi o creanga cum se rupe, iar Mirela jos la pământ.
- Vai de mine! Ce o sa facem acum? întrebă Ionuț, aproape cu lacrimi în ochi.
-Stati, mi an luat telefonul in caz de urgență, si avem noroc ca aici este semnal, am zis eu.
Am sunat o pe mama si i am zis sa vina repede cu mașina, deoarece Mirela a căzut jos din copac, si nu stim ce are. Cand mama a ajuns, am dus o repede pe Mirela la spital, cu mare grijă.
De atunci, Mirela a înțeles că trebuie sa asculte de cei din jur, si sa nu se încăpățâneze.
