Buna!
Era o zi de toamnă mohorâtă și ploioasă. Mă plimbam prin pădure, iar frunzele copacilor mă protejau de ploaia rece. La cum era vremea, simțeam și eu energia negativă care plutea în jur.
Mergând deprimat, cu capul în jos, m-am lovit la un moment dat de un copac mai special. Pe trunchiul acestuia se găseau niste scări, care duceau până în coroană. Nici coroana nu era obișnuită, adică era mai mult un tunel lung. La finalul galeriei, se afla un cărăbuș imens, stând în aer, care parcă aștepta pe cineva. Curiozitatea perpetuă m-a forțat să mă urc pe el. Dintr-odată, insecta și-a luat zborul și, după o secundă, eram deja în văzduh. Din cauza vitezei mari era să cad, dar, din instinct, m-am ținut de aripile sale. Aparent, acestea funcționau pe post de cârmă și puteam manevra cărăbușul în orice direcție, asemenea unui avion. Am zburat neatins printre stropii de ploaie de sub norii cenușii și am străbătut mări, țări și împărății. Nu mai aveam mult până făceam înconjurul lumii. Însă, la un moment dat, cărăbușul s-a înălțat singur deasupra norilor și a dispărut ca prin magie, lăsându-mă pe mine în căzătură liberă. Norocul meu a fost că am aterizat pe spatele unei buburuze uriașe, care era precum o trambulină moale.
După ce am pășit pe pământ, am revenit la lumea reală, în patul meu. Se pare că aventura cu cărăbușul a fost numai un vis, în care am fost transpus într-o lume magică a necuvântătoarelor. Cu siguranță am avut parte de adrenalină!
Nu am stiut ce titlu sa pun asa ca am lasat la interpretarea ta!
Sper ca te-am ajutat!
