Răspuns :
Răspuns:
1)a)Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă: un sentiment, un ordin, un îndemn sau o modalitate de adresare. De asemenea, interjecțiile pot imita sunete existente în natură: mieunatul pisicilor, ropotul ploii și alte astfel de sunete. Aceste interjecții, care imită cu aproximație sunete sau zgomote din natură se numesc onomatopee.
b)Interjecțiile simple sunt alcătuite dintr-un singur component:
dintr-o vocală (A! O! E! I!) sau consoană (H!): O, ce tânără ești!
dintr-un diftong (Ai! Ia! Ui! Ei!): Ei, nu mânca fără să te speli pe mâini!
dintr-o vocală și o consoană (Ah! Of! Eh!): Ah, ce cald este afară!
interjecţii bisilabice (Aho! Oho! Ehe! Aha!): Aha! Deci acolo te-ai ascuns!
c) Interjecţiile compuse sunt alcătuite fie prin alăturarea a două interjecţii diferite, fie prin repetarea aceleiaşi interjecţii: haide-hai!, tic-tac!, trosc-pleosc!, lipa-lipa! cuțu-cuțu!
d) ! si ,
3) a bocani=
a ciocani=cioc-cioc
a cotcodaci= cotcodac-cotcodac
a piui=piu-piu-piu
a pleoscai= clop
a pocni=poc
a ciripi=tra-la-la sau cip-cirip
4) cip-cirip, cra-cra, ham-ham
6)a) Hai, ma; dii
b)adresare
c)Hai- Predicat verbal
Scuze, pe restul nu le stiu...