Emil pleaca spre Berlin,la niste rude.Saruta mana mamei sale si se urca intr-un copartiment.
Baiatul se rezema de speteaza si adoarme in cateva clipe.Avu impresia ca trenul se invarte in cerc,asemenea trenuletelor de jucarie.In mijlocul cercului frenetic erau copaci,o moara de sticla si o casa cu doua sute de etaje.
Baiatul,speriat,ii spuse vizitiului sa opreasca,ca sa nu se intample o catastrofa,dar vizitiul da bice cailor care incepura sa alerge mai repede.
Atunci,Emil,nu se mai putu stapani si sari din tren,unde a inceput sa fuga printr-o livada.Atunci Emil se repezi la o scara de fier,ca sa urce pe acoperis.Trenul a bubuit in urma lui,calcand totul in picioare.Cand a ajuns pe acoperis,a desfacut batista si a sarit in gol.El cazuse in livada,cand o vazuse pe mama sa.
Mama sa il intreaba de ce e fugarit de jandarm.
Acesta recunoscuse pacatul si-si dadu seama de greseala.
Atunci Emil deschise ochii,fusese totul un vis.
